Droguri in urina

Droguri în urină – screening (amfetamine, barbiturice, benzodiazepine, cocaină, canabis, metadonă, opiacee, fenciclidină)

Ce este screeningul de droguri în urină

Testul detectează în urină prezența a 8 clase de substanțe cu potențial de abuz:

• droguri ilegale: cocaina, canabisul, fenciclidina, amfetaminele;
• medicamente care se pot folosi abuziv: benzodiazepinele, barbituricele, opiaceele, metadona.

Urina este proba cea mai folosită pentru că drogurile și metaboliții lor se elimină pe cale renală în concentrații mari și pot fi detectați mai mult timp decât în sânge. Se pot testa și sângele, saliva, transpirația sau firul de păr, fiecare cu altă fereastră de detecție. Firul de păr, de exemplu, arată consumul pe parcursul mai multor luni.

Testarea se folosește în scop clinic (intoxicații, evaluare psihiatrică, monitorizarea tratamentului dependenței), în medicina muncii, în medicina sportivă și în medicina legală.

Testul este de screening: identifică clasa de substanță, nu substanța exactă. Un rezultat pozitiv este preliminar și se confirmă printr-o metodă specifică, cromatografia cu spectrometrie de masă.

Amfetaminele

Amfetaminele sunt stimulente ale sistemului nervos central, înrudite chimic cu adrenalina și noradrenalina:

• produc vigilență crescută, euforie, senzație de energie și încredere în sine, cu scăderea apetitului și a nevoii de somn;
• au fost folosite abuziv pentru slăbire sau pentru creșterea performanței la examene, în munca de noapte sau la volan;
• efortul susținut se face pe seama rezervelor energetice ale organismului și, în timp, duce la epuizare.

În ficat, metamfetamina se transformă parțial în amfetamină. Ambele se elimină prin urină, în proporție care depinde de pH-ul urinar: urina acidă grăbește eliminarea.

Supradozarea produce agitație, anxietate marcată, insomnie, hipertensiune arterială, aritmii, hipertermie și convulsii. Amfetaminele produc dependență.

Barbituricele

Barbituricele sunt sedative-hipnotice derivate din acidul barbituric, care deprimă activitatea sistemului nervos central:

• după durata de acțiune se împart în barbiturice cu acțiune foarte scurtă, scurtă, intermediară și lungă;
• astăzi se folosesc în principal în tratamentul unor forme de epilepsie (fenobarbitalul) și în anestezie.

Majoritatea se metabolizează în ficat. Fenobarbitalul se elimină în mare parte nemodificat prin urină, de aceea rămâne detectabil timp îndelungat.

Dozele mari produc tulburări de coordonare, de percepție și de gândire. Supradozarea duce la stupoare, comă și deprimare respiratorie, riscul fiind mult crescut în asociere cu alcoolul, opiaceele sau alte sedative.

Benzodiazepinele

Benzodiazepinele sunt medicamente cu efect anxiolitic, sedativ, miorelaxant și anticonvulsivant, foarte des prescrise:

• exemple: diazepam, alprazolam, lorazepam, clonazepam, bromazepam;
• administrate singure au o toxicitate relativ mică, dar asocierea cu alcoolul, opioidele sau alte sedative poate produce deprimare respiratorie severă;
• folosirea îndelungată duce la toleranță și dependență, iar oprirea bruscă poate produce un sindrom de sevraj, inclusiv convulsii.

Metabolizarea diferă mult de la o benzodiazepină la alta. De aceea, testul le detectează cu sensibilitate inegală.

Cocaina

Cocaina se obține din frunzele arbustului de coca și este un stimulant puternic al sistemului nervos central, precum și un anestezic local:

• se consumă prizată, fumată (crack), injectată sau ingerată;
• efectele apar imediat și durează puțin, 20–30 de minute: euforie, energie, logoree, scăderea apetitului și a nevoii de somn;
• tot imediat apar tahicardia, pupilele dilatate (midriază), transpirațiile, tremorul și febra, prin creșterea noradrenalinei la nivelul terminațiilor nervoase.

Supradozarea poate produce convulsii, halucinații, aritmii, infarct miocardic, accident vascular cerebral și deces.

Cocaina produce o dependență psihică intensă, cu tendința de creștere rapidă a dozelor. Sevrajul se manifestă mai ales prin depresie, care poate fi severă.

În organism, cocaina se transformă rapid în benzoilecgonină, metabolitul pe care îl detectează testul.

Canabisul (THC)

Canabisul (marijuana, hașiș) provine din planta Cannabis sativa. Principala substanță psihoactivă este delta-9-tetrahidrocanabinolul (THC):

• se consumă de obicei fumat; poate fi și ingerat, caz în care efectele apar mai lent și durează mai mult;
• efectele acute sunt variabile: relaxare și euforie, dar și anxietate sau panică, alterarea memoriei de scurtă durată, a percepției timpului și a coordonării;
• la persoanele predispuse, canabisul poate declanșa sau agrava episoade psihotice;
• consumul regulat poate duce la dependență, iar oprirea poate produce un sindrom de sevraj, cu iritabilitate, insomnie și scăderea apetitului.

Testul detectează metabolitul THC-COOH (acidul 11-nor-delta-9-THC-carboxilic). Fiind foarte solubil în grăsimi, acesta se depozitează în țesutul adipos și se elimină lent. La consumatorii cronici, rămâne detectabil săptămâni la rând.

Canabisul se poate testa și separat: Canabis (THC) în urină – screening.

Opiaceele

Opiaceele sunt substanțe derivate din opiu, latexul uscat al capsulelor de mac: morfina, codeina și heroina, obținută prin prelucrarea chimică a morfinei:

• reduc durerea, teama și anxietatea și produc euforie;
• heroina este de câteva ori mai puternică decât morfina și produce, mai ales injectată, un efect euforizant intens;
• produc o dependență fizică puternică. Sevrajul apare la câteva ore după ultima doză și durează 5–10 zile;
• supradozarea produce deprimare respiratorie, care poate fi fatală.

Heroina se transformă rapid în morfină. Morfina se elimină prin urină, în principal sub formă conjugată (glucuronid).

Testul de opiacee detectează morfina și codeina. Nu detectează opioidele sintetice: fentanil, tramadol, buprenorfină, iar oxicodona doar slab. Metadona are o determinare separată.

Metadona

Metadona este un opioid sintetic folosit ca analgezic și, mai ales, ca tratament de substituție în dependența de heroină:

• are durată lungă de acțiune (timpul de înjumătățire este de 15–55 de ore), ceea ce permite o singură administrare pe zi;
• administrată oral, nu produce efectul euforic brusc al heroinei;
• ocupă receptorii opioizi, previne sevrajul și blochează efectul euforic al altor opiacee;
• efectele adverse includ sedarea, constipația, transpirațiile, greața, iar în doze mari deprimarea respiratorie și tulburările de ritm cardiac.

La pacienții din programele de substituție, testul confirmă că tratamentul este luat.

Fenciclidina (PCP)

Fenciclidina, cunoscută și ca „praful îngerilor”, a fost folosită ca anestezic în anii 1950. A fost retrasă din uz pentru că producea halucinații și delir:

• se consumă ingerată, fumată (adesea împreună cu marijuana), prizată sau injectată;
• produce halucinații, distorsionarea percepției asupra propriului corp și asupra mediului, agitație, comportament bizar sau violent, uneori stări catatonice;
• crește frecvența cardiacă și tensiunea arterială;
• dozele mari pot duce la convulsii, comă și deces.

Indicații

• intoxicații acute sau stări de agitație, confuzie, comă de cauză neclară;
• tulburări psihiatrice cu debut brusc: episoade psihotice, anxietate severă, comportament neobișnuit;
• monitorizarea abstinenței și a aderenței la tratament în programele pentru dependențe, inclusiv la pacienții sub tratament cu metadonă;
• pacienți sub tratament cu benzodiazepine sau opioide, pentru verificarea aderenței și a consumului asociat;
• medicina muncii: testarea la angajare sau periodică, pentru posturile cu responsabilitate pentru siguranța altora;
• medicina sportivă și medicina legală;
• la cererea pacientului sau a familiei.

Pregătirea pacientului

• Nu este necesară o pregătire specială. Proba se poate recolta în orice moment al zilei.
• Nu consumați cantități mari de lichide înainte de recoltare: urina diluată poate da rezultate fals negative.
• Comunicați toate medicamentele luate în ultimele săptămâni (inclusiv somnifere, calmante, analgezice, antidepresive, antibiotice, medicamente pentru răceală) și suplimentele. Multe pot influența rezultatul sau explica un rezultat pozitiv.
• Evitați produsele cu semințe de mac cu 2–3 zile înainte de testare: pot pozitiva testul de opiacee.

Recoltare

Metodă

Imunocromatografie (test imunologic competitiv), calitativă. Drogul sau metabolitul din urină concurează cu un conjugat marcat pentru legarea pe anticorpii specifici:

• concentrație sub pragul de detecție (cut-off): apar atât linia de test (T), cât și linia de control (C). Rezultatul este negativ;
• concentrație peste pragul de detecție: anticorpii sunt ocupați, linia de test nu mai apare și se vede doar linia de control (C). Rezultatul este pozitiv.

Linia de control trebuie să apară întotdeauna. Dacă lipsește, testul este invalid și se repetă.

Valori de referință

Negativ pentru fiecare dintre cele 8 clase de substanțe testate.

Ferestrele de detecție sunt orientative. Depind de doză, frecvența consumului, metabolismul individual, hidratare și pH-ul urinar.

*Moeller et al., Mayo Clin Proc 2017

Interpretarea rezultatelor

Rezultatul negativ arată că substanța sau metabolitul nu depășește pragul de detecție. Nu exclude:

• un consum foarte recent, înainte ca metabolitul să ajungă în urină;
• un consum mai vechi decât fereastra de detecție;
• o urină diluată;
• substanțe pe care testul nu le detectează: opioidele sintetice, unele benzodiazepine, canabinoizii sintetici, drogurile noi de sinteză.

Rezultatul pozitiv arată prezența în urină a substanței sau a metaboliților ei peste prag. Este un rezultat preliminar: pentru orice decizie cu consecințe medicale, profesionale sau legale, se confirmă prin cromatografie cu spectrometrie de masă (GC-MS sau LC-MS/MS). Pentru canabis există testul de confirmare THC-COOH.

Un rezultat pozitiv nu arată:

• cantitatea consumată;
• momentul exact al consumului;
• calea de administrare;
• dacă persoana se află sub influența substanței la momentul recoltării.

Un rezultat pozitiv la benzodiazepine, barbiturice, opiacee sau metadonă poate corespunde unui tratament prescris. Interpretarea se face întotdeauna împreună cu medicația declarată.

Limite și interferențe

Rezultate fals pozitive, prin reacții încrucișate:

Rezultate fals negative și substanțe nedetectate:

• benzodiazepinele clonazepam și lorazepam pot fi slab detectate, prin metabolizarea lor diferită;
• opioidele sintetice (fentanil, tramadol, buprenorfină, iar oxicodona doar slab) nu sunt detectate de testul de opiacee;
• canabinoizii sintetici („spice”, „K2”) și drogurile noi de sinteză (catinone, „legale”) nu sunt detectate. MDMA (ecstasy) este detectat inconstant de testul de amfetamine;
• heroina se detectează doar indirect, ca morfină. Testul nu o poate deosebi de morfina din medicamente sau din semințele de mac;
• diluarea urinei sau adăugarea de substanțe în probă pot duce la rezultate fals negative. Pentru verificare se poate măsura creatinina urinară.

Valoarea legală. Testul de screening nu are, singur, valoare medico-legală. Pentru scopuri legale sunt necesare recoltarea cu lanț de custodie și confirmarea prin cromatografie cu spectrometrie de masă.

Bibliografie :

1. Moeller KE, Kissack JC, Atayee RS, Lee KC. Clinical Interpretation of Urine Drug Tests: What Clinicians Need to Know About Urine Drug Screens. Mayo Clin Proc. 2017;92(5):774–796.
2. Mayo Clinic Laboratories. Drug Book – Marijuana (Δ9-Tetrahydrocannabinol). Accesat octombrie 2026.
3. Aegis Sciences Corporation. Clinical Update: Delta-8 THC, Delta-9 THC and CBD – Impact on Urine Drug Testing. 2023.
4. Hawks RL, Chiang CN (eds). Urine Testing for Drugs of Abuse. NIDA Research Monograph 73, 1986.
5. Blum K. Handbook of Abusable Drugs. New York: Gardner Press; 1984.