Anticorpi Antinucleari Sm (SM)

Anticorpi anti-Sm (anti-Smith)

Ce este testul anti-Sm

Antigenul Sm. Anticorpii anti-Sm sunt autoanticorpi îndreptați împotriva antigenului Sm, un complex de proteine nucleare. Împreună cu ARN-uri nucleare mici, aceste proteine formează ribonucleoproteinele nucleare mici (snRNP). Ribonucleoproteinele participă la prelucrarea ARN-ului mesager (splicing-ul pre-ARNm). Cel mai des sunt recunoscute polipeptidele B și D ale complexului. Numele „Sm” provine de la pacienta la care acest tip de anticorp a fost descris pentru prima dată.

Legătura cu anticorpii anti-RNP. Antigenele Sm și RNP sunt regiuni diferite ale aceleiași macromolecule (SmRNP). Pacienții cu anticorpi anti-Sm au adesea și anticorpi anti-U1-RNP.

Specificitatea pentru lupus. Anticorpii anti-Sm sunt foarte specifici pentru lupusul eritematos sistemic (LES). Se găsesc însă doar la o parte dintre pacienți: între 5% și 30%, în funcție de studiu, de metodă și, posibil, de originea etnică a pacienților.

Rolul în criteriile de clasificare. Anticorpii anti-Sm fac parte din criteriile de clasificare ale LES. În criteriile EULAR/ACR din 2019 au o pondere mare: un pacient cu anti-Sm pozitivi îndeplinește deja aproximativ 60% din punctajul necesar pentru clasificare. Pentru a aplica aceste criterii este obligatoriu un test de anticorpi antinucleari (ANA)pozitiv, la un titru de cel puțin 1:80 pe celule HEp-2 sau printr-un test echivalent.

Valoarea prognostică. Anticorpii anti-Sm au și valoare prognostică, deoarece apariția lor se asociază cu manifestări severe de organ ale bolii. Pacienții care au la diagnostic atât anticorpi anti-ADN dublu catenar, cât și anti-Sm pot avea un risc mai mare de puseuri și beneficiază de o monitorizare mai atentă.

Indicații

• Suspiciunea de lupus eritematos sistemic, la pacienții cu anticorpi antinucleari (ANA) pozitivi.
• Confirmarea diagnosticului de LES și aplicarea criteriilor de clasificare.
• Evaluarea pacienților cu ANA pozitivi și manifestări de boală de țesut conjunctiv, de exemplu în cadrul unui profil de anticorpi ENA.

La pacienții cu ANA negativi, testarea anticorpilor anti-Sm nu este utilă.

Pregătirea pacientului

• Recoltarea se poate face à jeun (pe nemâncate) sau după masă.
• Vedeți și pregătirea pentru recoltarea de sânge.

Recoltare

Metodă

ELISA.

Caracteristici tehnice:

• domeniul de măsurare: 0–200 U/mL;
• sensibilitatea funcțională: 1 U/mL.

Valori de referință

Pragul de pozitivitate (cut-off) este de 25 U/mL.

Interpretarea rezultatelor

Anti-Sm crescut (> 25 U/mL). La un pacient cu manifestări clinice sugestive și ANA pozitivi, rezultatul susține diagnosticul de lupus eritematos sistemic. Datorită specificității mari, un rezultat pozitiv are o valoare diagnostică importantă și contribuie substanțial la îndeplinirea criteriilor de clasificare. Se poate asocia cu forme mai severe, cu afectare de organ (de exemplu renală).

Rezultat la limită (15–25 U/mL). Se interpretează cu prudență, în context clinic. Se poate repeta testul sau se poate confirma prin altă metodă, de exemplu un profil ENA – imunoblot.

Anti-Sm normal (< 15 U/mL). Nu exclude lupusul: majoritatea pacienților cu LES nu au anticorpi anti-Sm.

Anti-Sm în alte boli. Anticorpii anti-Sm pot apărea, mai rar, împreună cu anticorpii anti-RNP, în boala mixtă de țesut conjunctiv, scleroza sistemică și miopatiile inflamatorii.

Monitorizarea bolii. Dintre anticorpii folosiți în lupus, cei anti-ADN dublu catenar sunt utili în urmărirea activității bolii.

Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu tabloul clinic și cu celelalte teste:

• ANA;
• anticorpii anti-ADN dublu catenar;
• anticorpii anti-RNP;
• complementul C3 și C4.

Vedeți și articolul despre lupusul eritematos sistemic.

Limite și interferențe

• Diagnosticul nu se bazează pe un singur test. Diagnosticul se pune de medic, după evaluarea tuturor datelor clinice și de laborator.
• Diferențele între metode. Rezultatele diferă între metode (ELISA, imunoblot, chemiluminiscență, imunotestele multiplex) și între producători. Metoda influențează performanța diagnostică, iar testele mai vechi, cu antigen nativ, puteau conține și U1-RNP. Urmărirea în timp se face, ideal, cu aceeași metodă.
• Interferențe testate: hemoliza (hemoglobină până la 1000 mg/dL), lipemia (trigliceride până la 3 g/dL), bilirubina (până la 40 mg/dL) și anticoagulantele (citrat, EDTA, heparină) nu interferă cu testul. Din motive practice, probele intens hemolizate sau lipemice se evită.
• Probele inactivate termic nu se recomandă.
• Congelările și decongelările repetate pot scădea activitatea anticorpilor.

Bibliografie

1. ORGENTEC Diagnostika GmbH. Alegria Anti-Sm (ORG 210). Instrucțiuni de utilizare, ORG 210_IFU_EN_QM113054, versiunea 6, 30.01.2026.
2. Mayo Clinic Laboratories. Smith (Sm) Antibodies, IgG, Serum (SM). Test Catalog [online]. Accesat la 24.10.2026.
3. Labcorp. Antinuclear Ab Profile 11 Biomarker Profile by Multiplex Immunoassay, test 164920 [online]. Accesat la 24.10.2026.
4. Aringer M, Costenbader K, Daikh D, et al. 2019 European League Against Rheumatism/American College of Rheumatology classification criteria for systemic lupus erythematosus. Ann Rheum Dis. 2019;78(9):1151–1159. doi: 10.1136/annrheumdis-2018-214819