Acizi grasi cu lant foarte lung atomi carbon (VLCFA)

Acizi grași cu lanț foarte lung (VLCFA) în ser

Ce sunt acizii grași cu lanț foarte lung

Acizii grași cu lanț foarte lung (VLCFA, din engleză) sunt acizi grași cu 22 sau mai mulți atomi de carbon. În laborator se măsoară în principal trei acizi grași saturați:

Se calculează și rapoartele C24:0/C22:0 și C26:0/C22:0, care sunt mai sensibile decât valorile individuale.

Rolul peroxizomilor. Acizii grași cu lanț foarte lung nu pot fi degradați în mitocondrii, ci doar în peroxizomi, prin beta-oxidare peroxizomală. Peroxizomii sunt mici organite prezente în toate celulele, cu excepția globulelor roșii mature. În afară de degradarea VLCFA, ei mai realizează:

• alfa-oxidarea acidului fitanic;
• sinteza plasmalogenilor, lipide importante pentru membranele celulare și pentru mielină;
• sinteza acizilor biliari.

Bolile peroxizomale. Când peroxizomii nu funcționează corect, VLCFA se acumulează în sânge și în țesuturi, mai ales în sistemul nervos (mielină), în glandele suprarenale și în testicule. Bolile peroxizomale sunt boli metabolice moștenite, împărțite în două grupe:

Adrenoleucodistrofia legată de cromozomul X. Este produsă de variante patogene ale genei ABCD1 și afectează mai ales băieții și bărbații. Are mai multe forme:

• forma cerebrală a copilului: declin neurologic progresiv (tulburări de comportament, de vedere, de auz, de mers);
• adrenomieloneuropatia: slăbiciune progresivă a picioarelor la adult;
• insuficiență suprarenală izolată (boala Addison), la o parte dintre pacienți.

Femeile purtătoare pot avea simptome ușoare la vârsta adultă.

Spectrul Zellweger. La copiii afectați apar:

• hipotonie și dificultăți de alimentare;
• trăsături faciale particulare;
• convulsii;
• afectare hepatică;
• uneori distrofie retiniană, scăderea auzului, întârziere în dezvoltare și episoade de sângerare.

Indicații

Medicul (de obicei genetician, neurolog, pediatru, endocrinolog sau specialist în boli metabolice) poate recomanda dozarea VLCFA în următoarele situații:

• screeningul bolilor peroxizomale la pacienții cu semne sugestive:
  • la nou-născut și sugar: hipotonie, convulsii, dificultăți de alimentare, trăsături faciale particulare, afectare hepatică;
  • la copil: tulburări de comportament, de vedere sau de auz, scăderea performanțelor școlare, tulburări de mers;
  • la adult: slăbiciune progresivă a picioarelor, tulburări de sensibilitate, tulburări sfincteriene;
• insuficiența suprarenală primară (boala Addison) la băieți și bărbați, pentru excluderea X-ALD;
• urmărirea unui rezultat anormal la screeningul neonatal pentru X-ALD;
• evaluarea rudelor unui pacient cu X-ALD, inclusiv a femeilor posibil purtătoare;
• evaluarea funcției peroxizomale, împreună cu acidul pristanic și acidul pipecolic;
• monitorizarea dietelor folosite în tratamentul unor boli peroxizomale;
• epilepsia fără cauză cunoscută, ca parte a investigațiilor metabolice.

Pregătirea pacientului

Înainte de recoltare:

• adulți și copii mari: recoltarea se face à jeun (pe nemâncate), după un repaus alimentar de 12 ore;
• sugari și copii mici: sângele se recoltează chiar înainte de următoarea masă;
• nu consumați alcool cu 24 de ore înainte de recoltare.

Menționați laboratorului:

• vârsta și sexul pacientului;
• simptomele și diagnosticul suspectat;
• istoricul familial de X-ALD sau de altă boală peroxizomală;
• dieta, mai ales o dietă specială, de exemplu cu restricție de grăsimi sau cu ulei Lorenzo;
• tratamentele urmate, inclusiv tratamentul cu corticosteroizi.

Recoltare

Metodă

Testul se face prin gaz-cromatografie cuplată cu spectrometrie de masă (GC-MS):

1. Gaz-cromatografia separă acizii grași din ser.
2. Spectrometria de masă îi identifică și îi măsoară cantitativ.
3. Se calculează rapoartele C24:0/C22:0 și C26:0/C22:0.

Valori de referință

Valorile de referință diferă între laboratoare și sunt raportate împreună cu rezultatul. Orientativ, Mayo Clinic Laboratories (GC-MS) folosește următoarele valori:

Transformarea unităților de măsură

1 nmol/mL = 1 µmol/L.

Interpretarea rezultatelor

C26:0 crescut și rapoartele C24:0/C22:0 și C26:0/C22:0 crescute arată o afectare a beta-oxidării peroxizomale. Pot apărea în următoarele situații:

• adrenoleucodistrofia legată de cromozomul X, cea mai frecventă cauză;
• tulburări de formare a peroxizomilor (spectrul Zellweger);
• deficite ale unei singure enzime peroxizomale, de exemplu deficitul de acil-CoA oxidază 1 sau de proteină D-bifuncțională.

Deosebirea dintre aceste boli se face prin coroborarea tabloului clinic cu alte analize:

Creșterea izolată a VLCFA, cu acid pipecolic, acid fitanic și acid pristanic normali, la un băiat sau bărbat, sugerează X-ALD. Diagnosticul se confirmă prin secvențierea genei ABCD1.

La pacienții cu X-ALD, medicul urmărește și funcția glandelor suprarenale, prin cortizolul seric și ACTH. Insuficiența suprarenală poate apărea înaintea simptomelor neurologice și necesită tratament de substituție.

Valorile normale fac puțin probabile X-ALD la bărbați și tulburările de formare a peroxizomilor. Totuși, ele nu exclud:

• unele boli peroxizomale care nu modifică VLCFA (de exemplu boala Refsum clasică);
• starea de purtătoare de X-ALD la femei.

Limite și interferențe

Bibliografie

1. MSD Manual Professional Version. Peroxisomal Disorders. Merck & Co., 2026.
2. Mayo Clinic Laboratories. Fatty Acid Profile, Peroxisomal (C22-C26), Serum (test POX). Test catalog, 2026.