Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

Informații generale

Sedimentarea hematiilor apare atunci când eritrocitele agregă sub forma unei coloane.

În condiții normale, hematiile dintr-o probă de sânge sedimentează lent, datorită încărcăturii negative de suprafață, care face ca celulele adiacente să se respingă atunci când distanța intercelulară scade sub un nivel minim.

În afecțiunile care determină creșterea proteinelor de fază acută — α-globuline, fibrinogen — sau a imunoglobulinelor, aceste proteine se atașează pe suprafața hematiilor, reduc potențialul de suprafață și favorizează agregarea, cu accelerarea consecutivă a sedimentării.

VSH reprezintă rata la care sedimentează hematiile dintr-o probă de sânge anticoagulat, într-o oră. Cu cât sedimentarea este mai rapidă, cu atât valoarea este mai mare.

Dinamica markerului

VSH este un indicator al răspunsului de fază acută, cu o cinetică lentă:

• creșterea apare la cel puțin 24 de ore după inițierea răspunsului inflamator
• scăderea, după încheierea răspunsului de fază acută, se produce cu un timp de înjumătățire de 96–144 de ore

Spre deosebire de proteina C reactivă și de amiloidul A seric, VSH crește și în situațiile în care se produce creșterea concentrației imunoglobulinelor, a complexelor imune și a altor proteine plasmatice — particularitate care îi conferă utilitate în discraziile plasmocitare.

Recomandări pentru determinare

Test de screening în suspiciunea de reacții inflamatorii, infecții, boli autoimune și discrazii plasmocitare.

Monitorizarea evoluției și a tratamentului în: arterită temporală, polimialgie reumatică, artrită reumatoidă, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoză, endocardită bacteriană.

Diagnosticul arteritei temporale și al polimialgiei reumatice.

VSH nu este un test diagnostic pentru o anumită boală și nu se utilizează pentru screeningul pacienților asimptomatici.

Specimen și condiții de recoltare

Umplerea exactă până la reper este esențială: un raport incorect între sânge și citrat modifică direct rezultatul și reprezintă cea mai frecventă cauză de respingere a probei.

Determinarea se efectuează la temperatura camerei. Dacă citirea la o oră a fost ratată, proba nu poate fi remixată și refolosită.

Metoda Westergren

Tubul se așază vertical într-un suport gradat milimetric, iar nivelul de sedimentare a hematiilor se citește în milimetri după o oră. Citirea suplimentară la 2 ore, practicată în unele protocoale, nu aduce informații suplimentare.

Valori de referință

Copii (0–18 ani): < 10 mm/h

Sarcină: săptămânile 1–20: 18–48 mm/h; săptămânile 21–40: 30–70 mm/h

Interpretarea rezultatelor

VSH crescut

• boli de colagen — cel mai util test pentru diagnosticul și monitorizarea arteritei temporale, a artritei reumatoide și a polimialgiei reumatice
• infecții — pneumonii, sifilis, tuberculoză, endocardită bacteriană subacută
• boli inflamatorii — boală inflamatorie pelvină acută, gută, artrită, nefrită, nefroză
• boli neoplazice
• creșterea imunoglobulinelor serice — mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström
• intoxicații acute cu metale grele
• distrucții tisulare sau celulare — infarct miocardic acut, status postoperator, cu valori care se pot menține crescute până la o lună
• alte condiții — toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism, anemie acută sau din bolile cronice

Un VSH moderat crescut trebuie întotdeauna investigat.

VSH normal

Valori normale se pot întâlni în: policitemia vera, anemia feriprivă, infecțiile virale necomplicate și mononucleoza infecțioasă, insuficiența cardiacă congestivă, boala renală activă asociată cu insuficiență cardiacă, alergia acută, ulcerul peptic.

Un VSH normal nu exclude o boală organică non-inflamatorie, o disfuncție de organ sau o neoplazie.

Valori critice

Creșteri extreme apar în limfoame, carcinoame maligne de colon și sân, mielom multiplu și artrită reumatoidă.

VSH peste 100 mm/h se întâlnește în: metastaze, boli renale — în special cele cu azotemie —, infecții severe precum osteomielita și endocardita bacteriană subacută, polimialgie reumatică.

Limite și interferențe

Variații fiziologice

Menstruația — VSH crește pe parcursul ciclului menstrual, atingând nivelul maxim în faza premenstruală și scăzând în timpul menstruației.

Sarcina — valorile cresc continuu începând cu săptămâna a 4-a de sarcină și până în a 3-a săptămână postpartum, cu un maxim de până la 45 mm/h în prima săptămână postpartum.

Nou-născuții — VSH este scăzut, datorită hematocritului crescut și a nivelului scăzut de fibrinogen.

Femeile vârstnice (70–89 de ani), aparent sănătoase, pot prezenta valori foarte mari, până la 60 mm/h.

Factori care cresc VSH

• sânge refrigerat
• anemia, prin numărul scăzut de eritrocite; în anemia feriprivă creșterea nu corespunde numărului de eritrocite, întrucât microcitoza concomitentă încetinește sedimentarea
• macrocitoza
• medicamente: contraceptive orale, dextrani, anticonvulsivante, carbamazepină, cefalotină, ciclosporină A, dexametazonă, etretinat, fluvastatină, hidralazină, indometacin, izotretinoin, lomefloxacină, metisergid, misoprostol, ofloxacină, procainamidă, propafenonă, chinină, sulfametoxazol, zolpidem

Factori care scad VSH

• temperaturi peste 20–24°C
• hiperglicemia
• hiperlipoproteinemia, în special chilomicronii
• hipofibrinogenemia
• policitemia
• hiperleucocitoza
• prezența eritrocitelor anormale — microcite, drepanocite, echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite — prin scăderea suprafeței disponibile pentru agregare
• cașexia
• medicamente: aspirină, săruri de aur, corticotropină, ciclofosfamidă, glucocorticoizi, hidroxiclorochină, metotrexat, antiinflamatoare nesteroidiene, penicilamină, sulfasalazină, tamoxifen, trimetoprim