Virusul Zika- analize serologice

Virusul Zika – analize serologice

Informații generale

Virusul Zika este un arbovirus din familia Flaviviridae, genul Flavivirus, înrudit cu virusurile dengue, febrei galbene, West Nile și encefalitei japoneze — înrudire care explică principala dificultate a diagnosticului serologic.

Transmiterea se realizează în principal prin înțepătura țânțarilor din genul Aedes, în special Aedes aegypti și Aedes albopictus. Spre deosebire de majoritatea arbovirusurilor, Zika prezintă și alte căi de transmitere documentate: verticală, de la mamă la făt, sexuală, prin transfuzie de sânge și prin transplant de organe.

Distribuția geografică cuprinde zonele tropicale și subtropicale: America Centrală și de Sud, Caraibe, Africa, Asia de Sud-Est și Pacificul de Sud. În Europa, cazurile sunt de import, la persoane care au călătorit în zonele endemice.

Manifestări clinice

Aproximativ 80% dintre infecții evoluează asimptomatic, ceea ce reprezintă un element esențial pentru evaluarea gravidelor cu expunere.

Formele simptomatice sunt de regulă ușoare, cu durată de 2–7 zile, și includ:

• febră, de obicei moderată
• erupție maculopapulară pruriginoasă
• conjunctivită nepurulentă
• artralgii și mialgii
• cefalee
• astenie

Complicații

Sindromul Zika congenital reprezintă principala consecință a infecției. Transmiterea verticală, în special în primul și al doilea trimestru, poate determina microcefalie, calcificări intracraniene, anomalii oculare, artrogripoză și tulburări severe de dezvoltare neurologică.

Sindromul Guillain-Barré a fost asociat cu infecția Zika, cu creșterea documentată a incidenței în timpul epidemiilor.

Alte complicații neurologice raportate: mielită, meningoencefalită.

Cinetica anticorpilor

IgM — devin detectabili la aproximativ 5–7 zile de la debutul simptomelor, ating un vârf în primele săptămâni și pot persista luni de zile, uneori peste 12 săptămâni. Persistența prelungită îngreunează stabilirea momentului infecției.

IgG — apar la scurt timp după IgM și persistă ani de zile, indicând expunere anterioară.

Locul serologiei în algoritmul diagnostic

Alegerea testului depinde de intervalul scurs de la debutul simptomelor:

Detecția directă a ARN-ului viral rămâne metoda de confirmare. Serologia este utilă în faza tardivă, când viremia a dispărut, dar rezultatul necesită întotdeauna interpretare prudentă, din motivele expuse mai jos.

Recomandări pentru determinare

• simptomatologie sugestivă la persoane cu istoric de călătorie în zone endemice, în ultimele săptămâni
• evaluarea gravidelor cu expunere la risc — călătorie în zonă endemică sau partener cu expunere recentă
• anomalii fetale ecografice sugestive pentru infecție congenitală, la gravide cu istoric de expunere
• sindrom Guillain-Barré sau alte manifestări neurologice apărute după o călătorie în zonă endemică
• evaluarea partenerilor persoanelor cu infecție confirmată
• evaluare preconcepțională după expunere

Interpretarea rezultatelor

IgM pozitiv — sugerează infecție recentă, dar necesită confirmare, dată fiind reactivitatea încrucișată cu celelalte flavivirusuri. La gravide, un rezultat pozitiv impune evaluare de specialitate și investigații suplimentare.

IgG pozitiv, IgM negativ — indică expunere anterioară.

Ambele negative — la peste 14 zile de la expunere, fac infecția improbabilă. Nu exclud însă infecția foarte recentă, situație în care se recomandă repetarea determinării sau testarea moleculară.

Rezultatul nu stabilește singur diagnosticul. Interpretarea aparține medicului, care corelează datele serologice cu istoricul de călătorie, cu intervalul scurs de la expunere, cu tabloul clinic și, în cazul gravidelor, cu evaluarea ecografică fetală.

Limite și interferențe

Reactivitatea încrucișată cu alte flavivirusuri constituie limitarea majoră a serologiei Zika. Anticorpii generați de infecția cu virusul dengue sau de vaccinarea antiamarilică ori anti-encefalită japoneză pot determina rezultate fals pozitive. Confirmarea presupune, în situațiile cu implicații clinice importante, test de neutralizare prin reducerea plajelor (PRNT), disponibil în laboratoare de referință.

Testarea în faza foarte precoce a infecției poate genera rezultate fals negative.

Persistența îndelungată a IgM împiedică stabilirea precisă a momentului infecției, aspect relevant în evaluarea gravidelor, unde riscul fetal depinde de trimestrul în care s-a produs expunerea.

Un rezultat negativ nu exclude infecția la pacienții imunodeprimați.