Toxocara canis Ac IgG - Westernblot in ser

Ce este testul Toxocara canis Ac IgG - Westernblot in ser

Testul identifică anticorpii IgG îndreptați împotriva antigenelor specifice de Toxocara canis, prin separarea acestora în funcție de greutatea moleculară și evidențierea individuală a benzilor de reactivitate.

Spre deosebire de testele imunoenzimatice, care furnizează un rezultat global, Western blot arată față de care antigene reacționează serul pacientului, ceea ce îi conferă specificitate superioară.

Locul testului în diagnostic

Toxocaroza este determinată de larvele nematodului Toxocara canis, parazit intestinal al câinelui, transmis la om prin ingestia de ouă embrionate din sol, nisip sau alimente contaminate. Copiii cu geofagie și persoanele în contact frecvent cu câini prezintă risc crescut.

La om, larvele nu ajung la maturitate, ci migrează prin țesuturi, determinând sindromul de larva migrans — visceral, ocular sau neurologic, în funcție de localizare.

Diagnosticul serologic prin metode imunoenzimatice are o limitare cunoscută: reactivitatea încrucișată cu alți paraziți — în special helminți — generează rezultate fals pozitive.

Western blot funcționează ca test de confirmare, permițând validarea sau infirmarea unui rezultat obținut prin ELISA.

Recomandări pentru determinare

• confirmarea unui rezultat pozitiv sau echivoc obținut prin ELISA
• suspiciune clinică de toxocaroză cu serologie neconcludentă
• eozinofilie persistentă de cauză neprecizată
• sindrom de larva migrans visceral sau ocular
• pacienți cu parazitoze asociate, la care reactivitatea încrucișată face interpretarea ELISA nesigură

Interval de referință

Negativ

Interpretarea rezultatelor

Rezultat pozitiv — confirmă prezența anticorpilor specifici anti-Toxocara canis și susține diagnosticul de toxocaroză, în context clinic corespunzător.

Rezultat negativ — infirmă reactivitatea față de antigenele specifice. La un pacient cu ELISA pozitiv, un Western blot negativ orientează spre o reacție încrucișată cu altă parazitoză.

Rezultatul se interpretează împreună cu tabloul clinic, cu eozinofilia sangvină, cu nivelul IgE total și cu datele epidemiologice — contact cu câini, expunere la sol contaminat, geofagie.

Limite

Anticorpii IgG persistă ani de zile după infecție. Un rezultat pozitiv confirmă expunerea, dar nu precizează dacă infecția este activă. Pentru datarea acesteia se recomandă testul de aviditate IgG.

Serologia nu poate fi utilizată pentru aprecierea eficacității tratamentului antiparazitar.

Rezultatul nu precizează localizarea larvelor și nu diferențiază formele clinice de toxocaroză.

În toxocaroza oculară, titrurile serice pot fi scăzute sau chiar negative, infecția fiind localizată; în aceste situații, determinarea din umoare apoasă are sensibilitate superioară.

La pacienții imunodeprimați, răspunsul serologic poate fi diminuat, cu rezultate fals negative.