Antigen HBs

Antigen HBs (virusul hepatitei B)

Ce este testul AgHBs

Testul detectează antigenul de suprafață al virusului hepatitei B (AgHBs) în ser sau plasmă. AgHBs este markerul caracteristic al hepatitei B acute sau cronice.

Analiza se poate face gratuit, cu bilet de trimitere, pentru că AgHBs este pe lista analizelor decontate de CNAS.

Virusul hepatitei B

Virusul hepatitei B (HBV) este răspândit în toată lumea și este principala cauză de boală hepatică. Este alcătuit dintr-un înveliș și un nucleu, iar genomul lui este un ADN circular, parțial dublu catenar.

Peste 300 de milioane de oameni sunt purtători cronici ai virusului. Infecția cu HBV, mai ales cea cronică, este asociată clar cu apariția carcinomului hepatocelular.

Cum se transmite

Virusul se transmite prin contact direct cu sânge sau alte fluide ale corpului:

• transfuzie de sânge;
• înțepare cu ace contaminate;
• contact direct cu răni deschise;
• contact sexual;
• de la mamă la nou-născut, în timpul nașterii.

Cum evoluează boala

O treime dintre purtătorii de AgHBs fac hepatită cronică, care în timp poate evolua spre ciroză și, în unele cazuri, spre carcinom hepatocelular.

Antigenul HBs

AgHBs face parte din învelișul extern al virusului. În sângele persoanelor infectate circulă două tipuri de particule care conțin AgHBs:

• virusuri complete, care pot transmite infecția;
• particule mai mici, care nu sunt infecțioase.

Sistemul imunitar răspunde la același determinant antigenic, comun tuturor acestor particule.

Hepatita B în sarcină

Screeningul AgHBs în sarcină este recomandat pentru ca nou-născuții din mame purtătoare să primească tratament preventiv.

Riscul ca infecția să treacă de la mamă la făt este de aproximativ:

• 20% la gravidele cu AgHBs pozitiv;
• 60% la femeile care se infectează pentru prima dată în timpul sarcinii.

Gravidele cu AgHBs pozitiv au nevoie de investigații suplimentare. Cel mai bun indicator al riscului de transmitere, mai ales aproape de termen, este încărcătura virală HBV.

Programele naționale de vaccinare au redus frecvența infecției în populație.

Indicații

• Diagnosticul hepatitei B acute sau cronice, la nou-născuți, sugari, copii, adolescenți și adulți.
• Urmărirea evoluției: vindecare sau trecere în stadiul de purtător cronic.
• Evaluarea eficienței tratamentului antiviral.
• Screeningul gravidelor, pentru identificarea nou-născuților cu risc de infecție perinatală.
• Screeningul donatorilor de sânge și produse de sânge, de celule, țesuturi și organe, inclusiv al donatorilor decedați.

Pregătirea pacientului

• À jeun (pe nemâncate).
• Biotina: suplimentele cu biotină pot da rezultate fals negative. Spuneți la recoltare dacă luați astfel de suplimente.

Recoltare

Metodă

Imunotest chemiluminiscent de tip sandwich.

Principiul testului

1. Proba se amestecă cu anticorpi monoclonali anti-HBs de șoarece. Unii sunt marcați cu biotină (anticorpi de captură), alții cu ester de acridiniu (anticorpi de detecție).
2. Dacă AgHBs este prezent, se formează complexe antigen–anticorp.
3. Complexele sunt captate de particule magnetice acoperite cu streptavidină.
4. Lumina emisă (RLU) este direct proporțională cu cantitatea de AgHBs din probă.

Performanța testului

Testul nu a dat reacții încrucișate pentru:

• infecții: rubeolă, varicelă-zoster, Epstein-Barr, herpes simplex, citomegalovirus, HCV, HIV-1, HAV, toxoplasmoză, sifilis, HTLV I/II;
• boli autoimune și anticorpi: lupus, anticorpi antinucleari, factor reumatoid, anticorpi umani anti-șoarece (HAMA);
• alte situații: boli hepatice neinfecțioase, sarcină (toate trimestrele), multiparitate, vaccinare antigripală.

Valori de referință

Interpretarea rezultatelor

• Sub 1,0 Index: nereactiv. Nu s-a detectat AgHBs.
• Peste 50,0 Index: reactiv. Nu mai sunt necesare alte testări.
• Între 1,0 și 50,0 Index: reactiv, dar proba se retestează în duplicat.
  • Dacă 2 din cele 3 rezultate sunt negative, proba se consideră negativă.
  • Dacă cel puțin 2 din cele 3 rezultate sunt pozitive, proba este repetat reactivă. Rezultatul se confirmă printr-un test de confirmare a AgHBs sau prin alți markeri ai HBV, de exemplu anticorpii anti-HBc IgM și anticorpii anti-HBc totali.
• La gravide: când testul se face singur, pentru screening, se recomandă confirmarea rezultatului pozitiv.

Rezultatul se interpretează întotdeauna împreună cu istoricul pacientului, tabloul clinic și celelalte investigații.

Limite și interferențe

• Rezultat negativ, dar infecție prezentă:
  • Un rezultat negativ nu exclude expunerea la virus sau infecția. Cauza poate fi o concentrație a antigenului sub limita de detecție sau un antigen care nu reacționează cu anticorpii din test.
  • În aproximativ 5% din hepatitele B acute și într-un procent foarte mic din cele cronice, AgHBs nu se detectează. Diagnosticul se pune atunci prin anticorpii anti-HBc IgM sau prin ADN-ul HBV.
• Variante mutante: HBV mută frecvent, pentru că polimeraza lui nu corectează erorile de copiere.
  • Problematice sunt mutațiile din determinantul „a” al AgHBs (aminoacizii 124–147), unde se leagă anticorpii din toate testele. Ele pot da rezultate fals negative.
  • Apar mai ales în infecțiile cronice, sub presiunea vaccinării, a imunoglobulinelor și a tratamentului.
  • Testul a detectat cele 24 de variante mutante testate, între care G145R, cele mai frecvente descrise în literatură.
• Biotina: testul folosește biotină și streptavidină, așa că biotina din sânge scade rezultatul și poate da rezultate fals negative.

Probele puternic pozitive rămân reactive chiar și la 1200 ng/mL biotină, așa că riscul privește mai ales persoanele cu AgHBs scăzut. Suplimentele pentru păr, piele și unghii pot conține 5–100 mg de biotină. După doze de 5, 10 și 20 mg, biotina din sânge poate ajunge la 73, 141, respectiv 355 ng/mL. La pacienții cu insuficiență renală, eliminarea biotinei poate fi mai lentă.

• Anticorpi heterofili: pot da rezultate fals crescute sau fals scăzute. Testul este conceput să reducă această interferență.
• Concentrații foarte mari de AgHBs: probele rămân reactive până la 3,36 mg/mL (fără efect de cârlig).
• Probe netestate: performanța nu este stabilită pentru probe inactivate termic, pentru alte fluide (salivă, urină, lichid amniotic, lichid pleural) sau pentru sânge amestecat din mai multe probe.
• Nu interferă:
  • hemoliza, până la 500 mg/dL hemoglobină;
  • lipemia, până la 1000 mg/dL trigliceride;
  • bilirubina conjugată sau neconjugată, până la 40 mg/dL;
  • colesterolul, până la 400 mg/dL;
  • proteinele totale, între 4 și 12 g/dL;
  • IgG, până la 6 g/dL.