Sumar de urină și urocultură – cum se recoltează corect proba

Sumarul de urină și urocultura se pot efectua din aceeași probă, recoltată din jetul mijlociu al primei urini de dimineață, într-un recipient steril. Acuratețea rezultatului depinde în mare măsură de recoltare: o probă contaminată cu floră de pe piele sau cu secreții genitale poate duce la o urocultură fals pozitivă sau la un sediment urinar greu de interpretat. Mai jos sunt condițiile de pregătire, tehnica de recoltare la femei, bărbați și copii mici și regulile de transport al probei.

Ce este sumarul de urină și ce este urocultura

Sumarul de urină (sumar și sediment)

Sumarul de urină este un examen de screening al urinei, obținut prin procedee neinvazive, cu valoare în diagnosticul afecțiunilor renale și metabolice. Cuprinde:

• Caractere fizice: culoare și aspect. Fiziologic, urina este galben-pal, transparentă și limpede.
• Parametri biochimici: pH, densitate, proteine, glucoză, corpi cetonici, nitriți, urobilinogen și pigmenți biliari.
• Sediment urinar: leucocite, hematii, celule epiteliale, cilindri, cristale, floră microbiană și levuri.

Prezența leucocitelor, a nitriților sau a bacteriilor sugerează o infecție urinară, dar sumarul de urină nu identifică germenul implicat. În caz de suspiciune de infecție urinară se recomandă urocultura.

Urocultura (cu antibiogramă după caz)

Urocultura este un examen bacteriologic al urinei. Proba se însămânțează pe medii de cultură; dacă se dezvoltă un germen patogen (de exemplu E. coli, Klebsiella, Enterococcus), acesta se identifică, iar antibiograma stabilește la ce antibiotice este sensibil. Rezultatul se eliberează după etapele de cultivare, izolare, identificare și antibiogramă, în maximum 4 zile lucrătoare.

Diferența dintre sumarul de urină și urocultură

Criteriu	Sumar de urină	Urocultură
Tip de analiză	Screening fizico-chimic și microscopic	Examen microbiologic (cultură)
Ce arată	Modificări sugestive pentru afecțiuni renale, metabolice sau pentru infecție urinară	Prezența și tipul germenului; sensibilitatea la antibiotice (antibiogramă)
Recipient	Recipient steril, de unică folosință	Recipient steril (urocultor), ambalat individual
Tratament antibiotic	Nu impune o pauză de tratament	Recoltare înainte de tratament sau după minimum 7 zile fără antibiotice
Igiena înainte de recoltare	Obligatorie	Obligatorie și strictă: orice contaminare modifică rezultatul
Termen de eliberare	O zi lucrătoare	Maximum 4 zile lucrătoare

Când se recomandă sumarul de urină și urocultura

Sumarul de urină se efectuează ca analiză de rutină sau la apariția simptomelor reno-urinare:

• dureri abdominale sau lombare;
• micțiune dificilă (disurie);
• micțiuni frecvente (polachiurie);
• urină cu sânge (hematurie).

Urocultura se recomandă la suspiciune de infecție de tract urinar (cistită, pielonefrită), când sumarul de urină arată leucocite, nitriți sau bacterii, și pentru controlul eficienței tratamentului antibiotic.

Pregătirea pentru recoltare

Momentul recoltării

Se recoltează prima urină de dimineață. Aceasta este mai concentrată decât urina emisă în timpul zilei și a stat suficient timp în vezică pentru ca eventualii germeni să se dezvolte. Dacă nu se poate aștepta până a doua zi, proba se recoltează în orice alt moment al zilei, la minimum 4 ore de la ultima urinare.

Tratamentul cu antibiotice

• Urocultura se recoltează înainte de începerea tratamentului antibiotic.
• Cu minimum 7 zile înainte de recoltare nu se administrează antibiotice sau antiseptice urinare. Întreruperea unui tratament prescris se decide numai de medicul curant.
• Urocultura de control se efectuează la 7–10 zile după încheierea tratamentului.

Recipientul

• Se folosește un recipient steril (urocultor), ambalat individual, procurat de la laborator sau din farmacie. Același recipient poate fi folosit pentru sumarul de urină și pentru urocultură.
• Nu se folosesc recipiente din gospodărie: oricât de bine ar fi spălate, pot păstra urme de substanțe care modifică rezultatul. Probele aduse în recipiente neconforme se resping.
• La urocultoarele cu acid boric, pulberea din recipient nu se aruncă; se urinează direct în recipient.

Menstruația

Recoltarea în timpul menstruației se evită, cu excepția situațiilor în care analiza nu poate fi amânată. În acest caz se folosește un tampon intravaginal, pentru a nu contamina proba cu sânge sau secreție vaginală.

Cum se recoltează urina din jetul mijlociu

Jetul mijlociu este porțiunea de mijloc a urinei emise. Primul jet nu se colectează, deoarece antrenează flora microbiană normală de pe uretră și ar contamina proba. Pentru igiena locală se folosesc apă caldă și săpun sau o soluție de igienă intimă, fără dezinfectante sau antiseptice.

Recoltarea la femei

1. Se spală mâinile cu apă și săpun.
2. Se spală zona vulvară cu apă caldă și săpun, apoi se șterge prin tamponare cu două comprese sterile, cu o singură mișcare din față spre spate. Nu se șterge dinspre zona anală spre cea urinară.
3. La femeile active sexual și în timpul menstruației se recomandă un tampon intravaginal, pentru a evita contaminarea cu secreție vaginală sau sânge.
4. Labiile se îndepărtează cu degetele pe toată durata recoltării, astfel încât jetul urinar să nu atingă labiile sau părul pubian.
5. Primul jet se elimină în toaletă; fără a întrerupe micțiunea, se colectează jetul mijlociu în recipient (10–20 mL), iar ultima parte se elimină tot în toaletă.
6. Recipientul se închide ferm imediat, fără a atinge interiorul acestuia sau al capacului.

Recoltarea la bărbați

1. Se spală mâinile cu apă și săpun.
2. Se decalotează complet glandul.
3. Glandul se spală cu apă caldă și săpun și se usucă prin tamponare cu comprese sterile, dinspre meatul urinar spre șanțul balano-prepuțial.
4. Glandul se menține decalotat pe toată durata recoltării.
5. Primul jet se elimină în toaletă; fără a întrerupe micțiunea, se colectează jetul mijlociu în recipient (10–20 mL), iar ultima parte se elimină în toaletă.
6. Recipientul se închide ferm imediat, fără a atinge interiorul acestuia sau al capacului.

Recoltarea la sugari și copiii mici

La copiii care nu au control al micțiunii se folosește o punguță sterilă autoadezivă pentru recoltarea urinei.

• Zona uro-genitală se spală cu apă caldă și săpun și se usucă prin tamponare cu tifon steril. Nu se aplică pudre, creme sau uleiuri protectoare.
• Partea adezivă se fixează în jurul penisului sau al vulvei, cu rectul în afara punguței, și se verifică aderența la piele, pentru ca urina să nu se prelingă pe margini.
• Nu se pune scutec peste punguță. Punguța se verifică la fiecare 10 minute.
• Punguța cu urină se dezlipește cu atenție și se introduce întreagă în urocultor. Urina nu se transferă din punguță în recipient și nu se recoltează prin stoarcerea scutecului.
• Proba se aduce imediat la laborator.

Instrucțiunile complete sunt pe pagina despre recoltarea probelor de urină la sugari.

Transportul și păstrarea probei

• Proba se aduce la laborator în maximum 2 ore de la recoltare, la temperatura camerei.
• Dacă transportul nu este posibil în acest interval, proba se păstrează la frigider (2–8 °C) maximum 4 ore până la predare.
• Urina lăsată la temperatura camerei peste acest interval nu mai este conformă: germenii se multiplică, cristalele și sărurile amorfe precipită, iar proba poate deveni tulbure.

Ce trebuie comunicat laboratorului

• tratamentul antibiotic în curs sau recent, cu denumirea antibioticului;
• dacă este o urocultură de control după finalizarea tratamentului;
• dacă proba a fost recoltată din sondă urinară sau prin puncție suprapubiană;
• sarcina sau alergiile cunoscute la antibiotice, relevante pentru antibiogramă.

Greșeli de recoltare care modifică rezultatul

• colectarea primului jet de urină în recipient;
• igienă locală insuficientă: un număr crescut de celule epiteliale în sediment poate indica o recoltare incorectă;
• atingerea interiorului recipientului sau al capacului;
• folosirea unui recipient nesteril sau din gospodărie;
• recoltarea uroculturii sub tratament antibiotic, care dă un rezultat fals negativ;
• predarea probei după mai mult de 2 ore fără refrigerare.

Întrebări frecvente

Se poate folosi aceeași probă pentru sumarul de urină și pentru urocultură?

Da. Se recoltează într-un singur recipient steril, respectând tehnica pentru urocultură: igienă strictă și jet mijlociu. Proba este astfel conformă pentru ambele analize.

Cât timp poate fi păstrată proba de urină până la laborator?

Maximum 2 ore la temperatura camerei sau maximum 4 ore la frigider (2–8 °C). După acest interval, rezultatul nu mai reflectă corect urina din vezică.

Pot face urocultura dacă iau antibiotice?

Recoltarea sub tratament antibiotic poate da un rezultat fals negativ. Urocultura se recoltează înainte de tratament sau după minimum 7 zile fără antibiotice; urocultura de control, la 7–10 zile după încheierea tratamentului. Dacă recoltarea nu poate fi amânată, se comunică laboratorului antibioticul administrat.

Pot recolta urina în timpul menstruației?

Se recomandă amânarea recoltării. Dacă analiza este necesară, se folosește un tampon intravaginal și se respectă tehnica de recoltare din jetul mijlociu.

Am nevoie de programare pentru sumar de urină și urocultură?

Pentru analizele cu plată nu este necesară programarea. Pentru analizele decontate CAS, programarea este obligatorie și se face telefonic, pe baza biletului de trimitere.

Recoltare sumar de urină și urocultură la NPA Constanța

Proba recoltată corect se predă în oricare dintre centrele de recoltare NPA din Constanța, Valu lui Traian și Năvodari, în programul centrului. Recipientele sterile se pot procura de la laborator. Pentru analizele decontate CAS, programarea se face la +40 241 660 336 sau online.

Pas cu pas, pe tip de analiză: cum se recoltează sumarul de urină și cum se recoltează urocultura.