Pachet ovare micropolichistice – Prolactină, DHEA-S, Testosteron Informații generale Sindromul ovarelor polichistice este una dintre cele mai frecvente…
Hormoni
Prolactina
Important
Se deconteaza prin bilet de trimitere de la medicul specialist.
Recoltare à jeun (pe nemâncate), dimineața, la cel puțin 1–2 ore după trezire. De preferat, recoltarea se face între orele 8 și 10.
Repaus: pacientul stă în repaus, așezat, cel puțin 15–20 de minute înainte de recoltare. Stresul recoltării poate crește prolactina.
Cu 24 de ore înainte se evită: efortul fizic intens; actul sexual.
Se evită recoltarea: după examenul ginecologic sau mamar; după stimularea mamelonară (inclusiv provocarea galactoreei).
Femei cu ciclu menstrual: recoltarea se poate face în orice zi a ciclului. Ciclul menstrual nu influențează semnificativ prolactina, cu excepția unei creșteri ușoare la mijlocul ciclului. Dacă se determină și alți hormoni (FSH, LH, estradiol), recoltarea se face în zilele 2–5 ale ciclului.
Informați laboratorul despre sarcină, alăptare, tratamentul cu medicamente care influențează prolactina (antipsihotice, antidepresive, metoclopramid, domperidonă, contraceptive orale, estrogeni, opioide, agoniști dopaminergici) și despre boala renală sau hipotiroidism. Tratamentul nu se întrerupe fără acordul medicului.
Despre analiza
Prolactina
Ce este prolactina
Prolactina (PRL) este un hormon polipeptidic monocatenar, format din 199 de aminoacizi.
Este secretat de celulele lactotrope ale hipofizei anterioare. În cantități mici este sintetizată și de placentă, fiind prezentă în lichidul amniotic.
Reglarea secreției
Spre deosebire de ceilalți hormoni hipofizari, secreția de prolactină este predominant inhibată de hipotalamus, prin dopamină, care ajunge la hipofiză pe calea tijei hipofizare.
Factori care stimulează secreția de prolactină:
- TRH;
- estrogenii;
- serotonina;
- peptidul vasoactiv intestinal (VIP);
- stimularea mamelonară și suptul.
Caracteristicile secreției:
- este pulsatilă, cu ritm circadian;
- valorile maxime apar în timpul somnului, iar cele minime la mijlocul dimineții;
- stresul, efortul fizic și somnul produc creșteri tranzitorii.
Formele circulante
| Formă | Proporție | Activitate biologică |
|---|---|---|
| Monomerică („little” PRL, 23 kDa) | 80–95% | Activă biologic și imunologic |
| Dimerică („big” PRL, 45–60 kDa) | 5–20% | Redusă |
| Macroprolactina („big-big” PRL, peste 150 kDa, de regulă complex prolactină–IgG) | 0,5–5% | Practic inactivă in vivo |
Acțiunile prolactinei
- La nivelul glandei mamare:
- inițiază și menține lactația (efect lactogen și galactopoietic);
- în sarcină, sub acțiunea estrogenilor și a progesteronului, prolactina crește progresiv și pregătește glanda mamară pentru lactația postpartum.
- La nivel gonadic: concentrațiile mari de prolactină inhibă secreția pulsatilă de GnRH, deci și secreția de LH și FSH. Consecința este hipogonadismul hipogonadotrop, la ambele sexe.
Semnificație clinică
Hiperprolactinemia
Hiperprolactinemia este cea mai frecventă tulburare hipotalamo-hipofizară din endocrinologia clinică.
Manifestări la femei:
- tulburări menstruale: oligomenoree, amenoree;
- galactoree;
- cicluri anovulatorii, infertilitate;
- scăderea libidoului;
- scăderea densității minerale osoase.
Manifestări la bărbați:
- scăderea libidoului;
- disfuncție erectilă;
- hipogonadism, infertilitate;
- ginecomastie;
- rar, galactoree.
Efect de masă (în macroadenoame):
- cefalee;
- tulburări de câmp vizual (hemianopsie bitemporală);
- deficite ale altor hormoni hipofizari.
Cauzele hiperprolactinemiei:
| Categorie | Cauze |
|---|---|
| Fiziologice | Sarcina; lactația; stimularea mamelonară; stresul (inclusiv stresul recoltării); efortul fizic; somnul; actul sexual; mesele bogate în proteine |
| Medicamentoase (cauza cea mai frecventă de hiperprolactinemie non-tumorală) | Antipsihotice; antidepresive; antiemetice prokinetice (metoclopramid, domperidonă); estrogeni; opioide; verapamil; alte medicamente (vezi „Limite și interferențe”) |
| Tumorale hipofizare | Prolactinomul (microadenom sub 10 mm, macroadenom peste 10 mm); adenoamele mixte (secretante de GH și PRL, în acromegalie) |
| Afectarea tijei hipofizare(„efect de tijă”, prin întreruperea inhibiției dopaminergice) | Macroadenoame hipofizare nesecretante; craniofaringiom; tumori hipotalamice; boli infiltrative (sarcoidoză, histiocitoză); traumatisme; chirurgie sau radioterapie în regiunea hipotalamo-hipofizară |
| Sistemice | Hipotiroidismul primar (TRH crescut); boala renală cronică (scăderea clearance-ului); ciroza hepatică; sindromul ovarelor polichistice (creșteri ușoare); leziunile peretelui toracic (herpes zoster, traumatisme, intervenții chirurgicale), prin stimulare nervoasă; crize epileptice (creștere tranzitorie) |
| Idiopatice | După excluderea celorlalte cauze; pot corespunde unor microadenoame nevizibile imagistic |
| Macroprolactinemia | Pseudo-hiperprolactinemie de laborator, fără semnificație clinică (vezi mai jos) |
Macroprolactinemia
Macroprolactina este un complex prolactină–IgG, practic inactiv biologic, cu clearance renal redus. Se acumulează în circulație și poate produce valori crescute de prolactină, fără manifestări clinice (pseudo-hiperprolactinemie).
Macroprolactinemia:
- este prezentă la aproximativ 10–25% dintre pacienții cu hiperprolactinemie;
- nu necesită tratament și nici investigații imagistice;
- poate coexista cu o hiperprolactinemie reală (monomerică).
Depistarea macroprolactinei se face prin tratarea serului cu polietilenglicol (PEG) 6000, care precipită macroprolactina. Prolactina monomerică rămasă în supernatant se dozează și se exprimă ca procent de recuperare față de prolactina totală:
| Recuperare după PEG | Interpretare |
|---|---|
| > 60% | Predomină prolactina monomerică: hiperprolactinemie reală |
| 40–60% | Zonă intermediară: amestec de monomeri și macroprolactină. Se recomandă cromatografia prin gel-filtrare (metoda de referință) |
| < 40% | Predomină macroprolactina: macroprolactinemie (pseudo-hiperprolactinemie) |
Pe lângă procent, se raportează și valoarea absolută a prolactinei monomerice după PEG, interpretată față de intervalele de referință specifice.
Valori scăzute
- insuficiența hipofizară (hipopituitarismul), inclusiv sindromul Sheehan (necroza hipofizară postpartum, după o hemoragie obstetricală);
- apoplexia hipofizară;
- tratamentul cu agoniști dopaminergici (cabergolină, bromocriptină) sau cu levodopa.
La femei, prolactina scăzută se manifestă prin imposibilitatea alăptării postpartum.
Indicații
La femei:
- tulburări menstruale: oligomenoree, amenoree;
- cicluri anovulatorii, infertilitate;
- galactoree;
- hirsutism;
- scăderea libidoului;
- osteoporoză la femeile tinere.
La bărbați:
- scăderea libidoului;
- disfuncție erectilă;
- hipogonadism;
- infertilitate, oligo- sau azoospermie;
- ginecomastie;
- galactoree.
La ambele sexe:
- suspiciunea de tumoră hipofizară (micro- sau macroadenom), cefalee și tulburări de câmp vizual;
- incidentaloamele hipofizare;
- monitorizarea prolactinoamelor sub tratament cu agoniști dopaminergici și după chirurgia hipofizară;
- evaluarea hiperprolactinemiei medicamentoase, la pacienții sub tratament cu antipsihotice și cu manifestări clinice;
- suspiciunea de insuficiență hipofizară.
Recoltare
| Condiții de recoltare | Recoltare à jeun (pe nemâncate), dimineața, la cel puțin 1–2 ore după trezire. De preferat, recoltarea se face între orele 8 și 10. Repaus: pacientul stă în repaus, așezat, cel puțin 15–20 de minute înainte de recoltare. Stresul recoltării poate crește prolactina. Cu 24 de ore înainte se evită: efortul fizic intens; actul sexual. Se evită recoltarea: după examenul ginecologic sau mamar; după stimularea mamelonară (inclusiv provocarea galactoreei). Femei cu ciclu menstrual: recoltarea se poate face în orice zi a ciclului. Ciclul menstrual nu influențează semnificativ prolactina, cu excepția unei creșteri ușoare la mijlocul ciclului. Dacă se determină și alți hormoni (FSH, LH, estradiol), recoltarea se face în zilele 2–5 ale ciclului. Informați laboratorul despre sarcină, alăptare, tratamentul cu medicamente care influențează prolactina (antipsihotice, antidepresive, metoclopramid, domperidonă, contraceptive orale, estrogeni, opioide, agoniști dopaminergici) și despre boala renală sau hipotiroidism. Tratamentul nu se întrerupe fără acordul medicului. |
| Tip probă | Ser (sau plasmă pe EDTA sau pe heparină de litiu) |
| Material biologic | Sânge venos, eprubetă vidată de 5 mL, cu gel separator (capac roșu-galben). Necesar minimum 0,5 mL ser (1 mL, dacă se efectuează și testul cu PEG pentru macroprolactină). |
| Procesare după recoltare | După coagularea completă, serul se separă prin centrifugare. Tuburile se păstrează închise. Dacă determinarea nu se face în 8 ore, serul se păstrează la 2–8 °C. Dacă nu se lucrează în 48 de ore, se congelează la −20 °C sau mai jos. |
| Proba este stabilă | 8 ore la temperatura camerei; 48 de ore la 2–8 °C; timp îndelungat la −20 °C. Se admite o singură congelare; după decongelare, proba se omogenizează. |
| Motive respingere probă | Probă depășind intervalul de stabilitate; probă congelată repetat; probă contaminată; probă cu fibrină sau particule nerezolvate prin centrifugare. |
Metodă
Imunotest de tip sandwich, cu chemiluminiscență directă.
- primul anticorp (policlonal de capră anti-prolactină) este marcat cu ester de acridiniu;
- al doilea anticorp (monoclonal murin anti-prolactină) este legat covalent de particule paramagnetice.
Valori de referință
Adulți:
| Categorie | µUI/mL | ng/mL |
|---|---|---|
| Femei, în afara sarcinii | 59–619 | 2,8–29,2 |
| Femei, postmenopauză | 38–430 | 1,8–20,3 |
| Femei, în sarcină | 206–4420 | 9,7–208,5 |
| Bărbați | 45–375 | 2,1–17,7 |
Copii și adolescenți:
| Vârstă | Băieți (µUI/mL) | Fete (µUI/mL) |
|---|---|---|
| 2–3 ani | 76,3–606,3 | 65,7–332,8 |
| 4–9 ani | 95,4–382,2 | 66,6–334,1 |
| 10–12 ani | 67,8–284,9 (10–16 ani) | 75,0–386,7 |
| 13–16 ani | 67,8–284,9 (10–16 ani) | 89,9–489,7 (13–21 ani) |
| 17–21 ani | 115,1–326,7 | 89,9–489,7 (13–21 ani) |
Factori de conversie:
- ng/mL × 21,2 = µUI/mL (mUI/L)
- µUI/mL × 0,0472 = ng/mL
Sarcina și lactația:
- în sarcină, prolactina crește progresiv și atinge în trimestrul III valori de 10–20 de ori mai mari decât cele inițiale;
- postpartum, la femeile care nu alăptează, valorile se normalizează în 3–6 săptămâni;
- suptul produce creșteri prompte, tranzitorii, dar nivelurile bazale din lactația stabilizată nu sunt semnificativ crescute.
Rezultatul se interpretează în funcție de intervalul de referință înscris pe buletinul de analize.
Interpretarea rezultatelor
Confirmarea hiperprolactinemiei:
- o valoare crescută se confirmă, de preferat, printr-o a doua determinare, recoltată în condiții standardizate (dimineața, după repaus);
- se exclude sarcina;
- se exclude macroprolactinemia, prin testul cu PEG;
- se exclud cauzele medicamentoase, hipotiroidismul primar (TSH) și boala renală cronică (creatinină).
Orientare după nivelul prolactinei (în afara sarcinii și după excluderea macroprolactinemiei):
| Prolactină | Cauze sugerate |
|---|---|
| Creștere ușoară (până la aproximativ 2 000 µUI/mL, sub 100 ng/mL) | Stres, medicamente, hipotiroidism, boală renală, sindromul ovarelor polichistice, microprolactinom, efect de tijă prin macroadenom nesecretant |
| Creștere moderată (2 000–5 300 µUI/mL, 100–250 ng/mL) | Prolactinom (frecvent), medicamente (în special antipsihoticele, precum risperidona) |
| Peste 5 300 µUI/mL (peste 250 ng/mL) | Foarte sugestivă pentru prolactinom, de regulă macroprolactinom |
Un macroadenom hipofizar mare cu prolactină doar ușor crescută sugerează un adenom nesecretant cu efect de tijă. Rar, poate fi vorba de un macroprolactinom cu efect de cârlig (hook). Testul Atellica nu prezintă efect de cârlig până la 30 000 ng/mL (636 000 µUI/mL).
O prolactină normală nu exclude o tumoră hipofizară (de exemplu, un adenom nesecretant sau secretant de alți hormoni).
Diagnosticul prolactinomului se completează cu RMN hipofizar cu substanță de contrast.
Limite și interferențe
Factori fiziologici care cresc prolactina:
- sarcina și lactația;
- stresul, inclusiv stresul recoltării;
- efortul fizic;
- somnul;
- stimularea mamelonară;
- actul sexual;
- mesele bogate în proteine.
Medicamente care cresc prolactina:
- antipsihotice: risperidonă, paliperidonă, amisulpridă, sulpiridă, haloperidol, fenotiazine; în mai mică măsură olanzapină;
- antidepresive: triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
- antiemetice prokinetice: metoclopramid, domperidonă;
- estrogeni: contraceptive orale, terapie hormonală de substituție;
- opioide;
- antihipertensive: verapamil, metildopa, rezerpină;
- antagoniști H₂: cimetidină, ranitidină, în doze mari.
Medicamente care scad prolactina:
- agoniști dopaminergici: cabergolină, bromocriptină, quinagolidă;
- levodopa;
- apomorfină.
Interferențe analitice:
- Macroprolactina reacționează cu imunotestele și produce valori crescute fără semnificație clinică. Detecția ei diferă mult între metode, deci rezultatele obținute cu truse diferite nu sunt comparabile.
- Anticorpii heterofili: testul este conceput pentru a reduce la minimum interferența lor, dar aceasta nu poate fi exclusă complet.
- Hemoliza, icterul și lipemia: nu influențează semnificativ testul până la hemoglobină 500 mg/dL, bilirubină 20 mg/dL și trigliceride 1000 mg/dL.
Cum decurge
- 1Comanzi online sau vii directPentru analizele cu plata nu e nevoie de programare.
- 2Recoltezi in oricare centru NPAL–V 7:30–16:30 · Sambata 7:30–12:00
- 3Primesti rezultatul in contValidat de medicul de laborator, cu notificare pe e-mail.