Anticorpi Aspergillus fumigatus-IgA, IgG, IgM

Aspergillus fumigatus – anticorpi IgA, IgG, IgM

Informații generale

Fungii din genul Aspergillus au răspândire ubicuitară: se dezvoltă în sol, pe plante și pe materia organică în descompunere, fiind prezenți totodată în atmosferă, apă, alimente și praf.

Deși sunt cunoscute peste 200 de specii, mai puțin de 20 sunt patogene pentru om. Majoritatea cazurilor de boală sunt determinate de A. fumigatus, urmat de A. flavus; mult mai rar sunt implicate A. nidulans, A. niger și A. terreus.

Aspergillus fumigatus aparține ascomicetelor, fungi care dezvoltă micelii ramificate. Transmiterea se realizează prin conidiospori rezistenți la un spectru larg de factori de mediu — căldură, deshidratare, tratament chimic, radiații. Sporii eliberați în aer rămân viabili mai multe luni.

Spectrul patologiei

Termenul de aspergiloză desemnează infecția produsă de speciile genului Aspergillus. Manifestările acoperă un spectru larg: micotoxicoză prin ingestia toxinelor fungice, manifestări alergice, infecții superficiale la persoane imunocompetente, infecții localizate neinvazive la pacienți cu modificări tisulare sau obstrucții prin corpi străini, precum și infecții invazive la gazdele imunocompromise.

Principalul factor de risc pentru formele invazive este neutropenia. Se asociază cu risc crescut: leucemia acută, tumorile solide, transplantul de organe și cel medular, imunodeficiențele primare și afecțiunile pulmonare cronice — tuberculoză, mucoviscidoză, bronșită cronică.

Formele în care serologia are valoare diagnostică

Aspergilomul pulmonar — masă amorfă densă de micelii, dezvoltată în cavități pulmonare reziduale după tuberculoză, sarcoidoză, bronșiectazii, pneumoconioză sau spondilită anchilozantă. Singura complicație gravă este hemoptizia.

Aspergiloza pulmonară cronică necrotizantă — condiție indolentă a pacienților de vârstă mijlocie sau înaintată, cu afecțiuni pulmonare subiacente. Se manifestă prin tuse cronică productivă, hemoptizie și scădere ponderală. Aproximativ jumătate dintre pacienți dezvoltă unul sau mai multe aspergiloame în cavitățile pulmonare necrotice, iar în absența tratamentului evoluția este spre fibroză pulmonară.

Aspergilomul sinusurilor paranazale — masă densă de micelii, identificată ocazional la pacienții investigați pentru sinuzită cronică, obstrucție nazală sau durere facială.

Sinuzita cronică invazivă — condiție lent progresivă, care poate apărea și la persoane imunocompetente, dar se întâlnește cel mai frecvent la pacienții sub corticoterapie sau cu diabet zaharat. Clinic se manifestă prin polipoză nazală și secreție muco-purulentă; netratată, se poate propaga la orbită.

Aspergiloza bronho-pulmonară alergică (ABPA)

Bolile induse de Aspergillus pot rezulta și prin mecanisme neinfecțioase: inhalarea sporilor poate declanșa simptomatologie alergică atât la persoanele atopice, cât și la cele non-atopice.

ABPA este o afecțiune inflamatorie a plămânului și a căilor respiratorii, care apare predominant la pacienții cu astm bronșic și fibroză chistică. Procesul inflamator reprezintă răspunsul imun față de colonizarea căilor respiratorii cu Aspergillus, favorizată de clearance-ul scăzut al secrețiilor mucoase. Consecințele sunt obstrucția bronșică recurentă, bronșiectaziile, fibroza pulmonară și, în final, compromiterea funcției pulmonare.

Se estimează că ABPA apare la 1–2% dintre pacienții cu astm și la 1–15% dintre cei cu fibroză chistică. Deși poate debuta la orice vârstă, tabloul clinic se instalează în principal la persoanele atopice diagnosticate cu astm bronșic în urmă cu 5–10 ani. Există și o susceptibilitate imunogenetică, la subiecții care exprimă HLA-DR2 sau HLA-DR5.

Mecanism patogenic

A. fumigatus este patogenul cel mai frecvent implicat. Nu are loc o invazie locală, ci o colonizare favorizată de clearance-ul mucociliar deficitar. În cadrul acestui proces sunt eliberate peste 20 de antigene care inițiază răspunsul celular și umoral.

Polimorfismul lanțului α al receptorului pentru IL-4 face ca limfocitele B și alte celule ale persoanelor susceptibile să fie mai sensibile la acțiunea IL-4, rezultatul fiind o producție crescută de IgE. Se adaugă o producție crescută de anticorpi IgA și IgG față de antigenele Af, în special Af f2, Af f3 și Af f6 — baza imunologică a utilității serologiei în această patologie.

Inflamația din ABPA urmează două căi:

• activarea celulelor Th2 de către alergene, cu secreție de citokine asociate Th2, recrutare de eozinofile și inflamație eozinofilică, prin eliberarea produșilor din granulele eozinofilelor;
• activarea macrofagelor și a celulelor epiteliale respiratorii de către proteazele Af, cu producție de IL-8, recrutare de neutrofile și inflamație neutrofilică, prin eliberarea elastazei și a metaloproteinazelor matricei.

Modificările patologice rezultate includ bronșiectazie centrală, granulomatoză bronhocentrică, bronșiolită și pneumonie eozinofilică.

Criterii de diagnostic

La astmatici, tabloul clinic constă în exacerbarea simptomatologiei respiratorii (wheezing, tuse, spută cu dopuri de mucus de culoare maronie) și sistemice (febră, stare generală alterată).

La pacienții cu astm bronșic:

• eozinofilie periferică > 1.000/mm³
• teste cutanate pozitive pentru antigenele Af
• IgE totale serice > 400 UI/mL
• niveluri crescute de IgE specifice și IgG specifice față de antigenele Af
• bronșiectazie centrală

La pacienții cu fibroză chistică, diagnosticul este mai dificil și presupune:

• deteriorare clinică acută sau subacută, în absența altei etiologii
• IgE totale serice > 500 UI/mL
• teste cutanate pozitive sau IgE specifice față de Af
• anticorpi IgG față de Af sau modificări radiologice recente, de tipul infiltratelor care nu se remit sub tratament

Locul serologiei în diagnostic

Diagnosticul aspergilozei necesită coroborarea datelor clinice, radiologice, microbiologice și histopatologice.

Corelația dintre rezultatul culturii și boala invazivă este slabă: microorganismul se izolează frecvent din secrețiile pacienților fără infecție invazivă, iar răspândirea sa ubicuitară face din Aspergillus un contaminant uzual de laborator. Din acest motiv, metodele de diagnostic care nu se bazează pe cultură au câștigat teren.

Testele serologice sunt utile în special în infecțiile localizate și la pacienții cu ABPA. Pot fi de mai multe tipuri: imunodifuzie, reacție de fixare a complementului, hemaglutinare indirectă, metode imunoenzimatice.

Recomandări pentru determinare

Pacienți cu suspiciune clinică de aspergilom sau de aspergiloză bronho-pulmonară alergică.

Medota de lucru: Metodăhemaglutinare indirectă (IHA), cu detectarea anticorpilor totali — IgM, IgA, IgG

Valori de referință

< 1/80. Rezultatele sunt exprimate sub formă de titru.

Interpretarea rezultatelor

Titruri crescute se înregistrează la 90% dintre pacienții cu aspergilom și la aproximativ 70% dintre cei cu aspergiloză alergică.

Sunt semnificative clinic titrurile inițiale peste 1/320, precum și creșterile în dinamică de cel puțin 3–4 ori.

Scăderea titrurilor după instituirea terapiei indică un răspuns eficient la tratament.

Limite și interferențe

Pacienții cu aspergiloză sistemică prezintă frecvent serologie negativă, motiv pentru care în formele invazive testul nu are valoare diagnostică, iar evaluarea impune metode alternative.

Sunt posibile reacții încrucișate cu alți fungi potențial patogeni.

Un rezultat pozitiv izolat, în absența unui context clinic și radiologic corespunzător, poate reflecta doar expunerea la un fung ubicuitar, fără semnificație patologică.