Virusul varicelo-zosterian (VZV), face parte din familia Herspesviridae și se caracterizează prin:

• Tropism primar pentru piele și mucoase
• Replicare rapidă intranucleară, neurotropism și neuroinvazivitate
• Reactivări frecvente declanșate de variați factori virali și celulari.

Complicațiile sunt rare (pneumonii, encefalie), indicând cel mai frecvent existența unei imunodepresii a gazdei.

Perioada de incubație este de 10-20 zile, în tot acest timp și în primele zile de boală, persoanele infectate reprezentând sursa de infecție.

La gravide, infecția dobândită în prima jumătate de sarcină se poate transmite transplacentar la făt și determină în 1-2% din cazuri varicela congenitală (cicatrizări cutanate, hipoplazia extremităților, anomalii oculare, tulburări SNC). În cea de-a doua jumătate a sarcinii, infecția mamei nu are consecințe asupra fătului datorită tranamiterii transplacentare de anticorpi protectori.

Reactivările virusului latent apar după mai multe decade, sub forma zonei-zoster, erupție herpetiformă pe teritoriul cutanat inervat de un ganglion senzitiv, în care există virusul latent.

VZV este un virus monotypic, ce afectează numai omul, menținerea lanțului epidemic, fiind posibilă numai datorită latenței sale și reactivărilor.Infecția primară (varicela) poate fi prevenită prin vaccinare.

Răspunsul imun umoral se caracterizează prin apariția în primele 2-5 zile de la debut a anticorpilor de tip IgM, urmată de cea a anticorpilor IgG. Spre deosebire de IgM care dispar în prima lună, IgG persista întreaga viață.

Indicatii

• Pentru a stabili dacă cineva a fost expus anterior la VZV, prin infecții anterioare sau prin vaccinare, și dacă a dezvoltat imunitate la boală
• Pentru a face distincție între o infecție activa sau una anterioară
• Pentru a determina dacă o persoană cu simptome severe sau atipice are o infecție activa VZV sau are o altă afecțiune, cu simptome similare
• La femeile gravide, la nou-născuți, la pacienții care urmează să fie supuși unui transplant de organe și la cei cu HIV/SIDA.

Interpretari

• Detectarea anticorpilor antiVZV-IgM și antiVZV -IgG indică cel mai adesea o infecție primară.
• Prezența anticorpilor anti VZ-IgA și creșterea marcată a anticorpilor antiVZV IgG sunt caracteristice în cazul reactivărilor.
• Detectarea anticorpilor VZ- IgG indică o expunere anterioară la VZV sau imunitate post vaccinare.
• Obținerea unor rezultate negative pentru cele 3 tipuri de anticorpi, indică absența expunerii anterioare la VZV și deci lipsa imunității și susceptibilitatea față de infecție.
• Un rezultat negativ pentru VZV-IgM și VZV-IgA în prezența detectării anticorpilor VZV-IgG, indică o expunere anterioară a VZV și prezența imunității față de infecția primară (varicela).
• Detectarea anticorpilor VZV-IgG post-vaccinare confirm eficiența imunizării.
• Absența anticorpilor specifici nu exclude o infecție VZV. În cazul suspiciunii de infecție recentă se recomandă retestarea peste 2-3 săptămâni.
• Obținerea unor rezultate echivoce impune, de asemenea, repetarea testelor în decurs de 10-14 zile.
• La pacienții imunodeprimați, rezultatele testelor pot fi uneori dificil de interpretat.